Primii copii…

Luminiţa November 23rd, 2008

…au fost copiii lui Dumnezeu, evident, adica Adam si Eva. Copiii directi, vreau sa spun; la o adica, toti suntem ne putem numi copii ai lui Dumnezeu, numai ca prin “intermediari”, pentru ca avem si alti parinti in afara de El: parintii nostri pamantesti. El ramane doar “Tatal nostru care esti in ceruri”… nevoit sa mai coboare uneori si printre noi, cand avem nevoie de intelepciunea Lui.

Eu cred ca Adam si Eva s-au nascut copii, ca noi toti. Lumea inca si-i imagineaza maturi, fara copilarie, cu discernamant asupra tuturor faptelor lor, insa uita sa ia in considerare un amanunt: numai copiii au mintea deschisa, sufletul larg si inima imensa, pentru ca ei sunt puri si inocenti! Numai un copil ar fi putut sa nascoceasca cate un nume pentru fiecare animal pe care il crease Dumnezeu, si pentru fiecare lucru care-l inconjoara din lumea intreaga! Numai un copil ar fi putut sa imblanzeasca leii, tigrii, panterele si toate celelalte animale periculoase care traiau in jungla, sa se joace netemator cu ele, sa calareasca elefantii si sa se zbenguie prin savana fara griji… Numai un copil ar fi putut sa-si inventeze un limbaj propriu si sa gangureasca acum ca porumbeii, acum ca focile, acum ca leii, acum ca privighetorile…

Pana si izgonirea din Rai mi se pare o alta inventie a oamenilor maturi pentru a-si justifica propria maturizare imperfecta. Crescand, Adam si Eva si-au dat seama ca sunt diferiti… din punct de vedere fiziologic. Poate si mental. In sufletele lor au incoltit sentimente noi, incompatibile cu ceea ce cunosteau deja: lumea vesela si naiva a copilariei, joaca cu puii de maimuta, cataratul prin pomi… Si-au dat seama ca au nevoie unul de altul, ca isi doresc poate, la randul lor, si ei “puii” lor de care sa aiba grija… Dar nu i-au putut marturisi toate aceste lucruri Tatalui lor… Care, la urma urmei, nu le interzisese niciodata nimic…”Marul” reprezinta simbolul lumii din afara “Raiului”, pe care cei doi copii incomplet maturizati isi doreau s-o cunoasca… Reprezinta propria renuntare a omului la stabilitate, echilibru si armonie, acuzandu-l pe Dumnezeu de restrictii si monotonie… Vroiau sa fie liberi, nestiind de fapt ca liberi fusesera dintotdeauna… Vroiau sa se iubeasca, nestiind faptul ca, cerandu-le sa-L iubeasca, Dumnezeu nu le interzisese iubirea reciproca dintre ei… Vroiau sa calatoreasca, nestiind ca Raiul era singurul loc infinit de larg din intreg Universul! Iar sarpele – reprezinta tentatia necunoscutului, tentatia “greselii” si a ideii de “rau”… sau mai degraba a ideii de “nou”… acest “nou” insemnand orice altceva in afara de ceea ce le fusese oferit deja…

Adam si Eva – au fost si ei copii! Niste copii atat de dragalasi si jucausi, atat de inocenti si atat de blanzi! Uneori visez ca-i tin in brate, si in loc sa le spun eu povesti, imi povestesc ei mie… Povesti cu ingeri si cu stele si aripi si zboruri line si soare si nori verdeata si cantece… Ne luam apoi de mana si alergam desculti printre frunze spre rasaritul rosiatic si racoros…