Batista

Luminiţa January 5th, 2009

Nici nu mai tin minte cat timp a trecut de cand am folosit ultima oara o batista… Nu, nu e ce iti imaginezi, eu sunt o fetita curata si ingrijita! Tocmai de aceea consider ca batistele de unica folosinta, cate 10 intr-un pachet, ieftine si parfumate, sau aromate… mmm, ce-mi plac cele cu aroma de piersici, imi vine sa le mananc… sunt mult mai igienice si economicoase. Pai, in primul rand, daca esti racit, evident iti trebuie niste ustensile la indemana, pe care sa le folosesti cu multa incredere si placere… ori, nu prea este vorba de asa ceva cand ai o singura batista in buzunar pe care s-o scoti la fiecare 5 minute afara… iaccc! Dar nici ideea de a sta cu buzunarele doldora de batiste flescaite nu cred ca surade cuiva… Apoi, batistele de unica folosinta te scutesc de efortul de a le curata pe cele de „folosinta indelungata”… Asta daca nu detii o masina de spalat automata… Deci, ultima solutie si cea mai potrivita – batistele de hartie! Enjoy!

Mda… atunci de ce ma tot bate mama la cap sa port o batista curata la mine in permanenta? Tin minte cum ne controlau la unghiute in generala… Trebuia sa scoatem batistutele, sa le intindem pe bancuta iar apoi sa ne rasfiram pe ele degetutele si sa asteptam cuminti sa fim laudati pentru cat de ingrijiti eram! Sa zicem… eram obligata sa o port la mine pe vremea aceea… La altceva nu-mi mai amintesc sa o fi folosit vreodata… Desi am vazut ca prin filme se poarta moda de a plange in batista… Sau de a imprumuta batista cuiva pentru a-si sterge lacrimile… Eee, pentru asta as purta-o si eu, nu, nu pentru mine, nu sunt plangacioasa in public, dar nu se stie niciodata cu cine ma intalnesc si are nevoie de putin ajutor pentru a-si lumina chipul!

De altfel, in vremurile de demult, batista se constituia intr-o adevarata metoda de seductie. „Your handkerchief, mylady!” spunea galant un gentleman care ridica cu grija batista mica, alba si brodata scapata de o domnita neglijenta, neatenta, neindemanatica sau… doar emotionata, pe jos. Batista era purtata in buzunarul stang de la piept, cu un mic colt la vedere, semn al respectului de sine al domnului respectiv. Doamnele mi se pare ca le purtau legate la incheietura mainii. Cei din familiile bogate, dar si cei din familii de rand, obisnuiau sa-si personalizeze batistele preferate cu initialele numelor. Daca o domnita sau un craisor isi pierdeau batistuta, iar aceasta era gasita, intamplator, sau neintamplator, de un reprezentant al sexului opus, era musai ca ea sa fie inapoiata posesorului de drept, de cele mai multe ori impreuna cu cateva declaratii de iubire starnite de parfumul imbatator emanat de bucatica brodata de panza. Adesea astfel se nasteau iubirile cele mai patimase.

Hmmm… interesante vremuri… In zilele noastre nu cred ca s-ar deranja cineva sa mai salveze vreo batista, fie ea si brodata, de pe jos, ca sa nu mai vorbim de cele de hartie! Poate ca pur si simplu lumea a obosit si nu mai are asa chef de iubire ca odinioara… Eh, pana una alta, eu ma duc sa-mi mai cumpar un pachetel de batistute… cu aroma de piersici!