Cu ruşinea cum rămâne?

Luminiţa January 24th, 2010

Spre ruşinea mea, uitasem despre importanţa zilei de astăzi pentru noi, ca popor. M-am deşteptat însă prin ieşirea la o mică “plimbare” printre bloguri. Mi-am amintit de Hora Unirii şi cât de mult îmi plăcea s-o cânt laolaltă cu ceilalţi copii atunci când se organizau mici serbări în cinstea acestei zile. Am copilărit la ţară şi, indiferent ce s-ar spune, pot să afirm că anumite sărbători şi evenimente de însemnătate naţională sunt păstrate şi comemorate cu sfinţenie aici. Ţăranii încă mai ştiu să respecte memoria strămoşilor şi să le insufle şi urmaşilor aceeaşi dragoste faţă de valorile care ne sculptează identitatea.

Ziua aceasta îmi readuce, de asemenea, în amintiri, cu o duioasă melancolie, povestea lui Moş Ion Roată şi Cuza Vodă, din care voi spicui doar două replici, unele dintre cele mai dragi mie din istoria noastră frumoasă:

“- Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, măria-ta?
- Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.”

La mulţi ani, români de pretutindeni!