Unmagic me
Lumi Cris May 19th, 2010
Poate fac bine, poate greşesc, oricum am greşit de la bun început, prin încredere, dar nu sunt doar un biet om, sunt un animal care, atunci când e rănit, se retrage într-un colţ să-şi lingă rănile, cu lacrimi în ochi. Povestea e mult mai lungă şi mai complicată decât în imaginea alăturată, deşi eu aş putea-o rezuma într-un singur cuvânt: “nimicnicie”. Suntem atât de puţin şi din ce suntem mai puţin, tot mai puţin vrem să fim, vrem să ne afundăm şi mai mult, şi mai adânc, şi mai rânjitori. Deşi în acelaşi timp ne batem cu pumnii în piept şi spunem “uite ce altruist sunt eu, uite ce bun, uite ce înţelegător, uite!”… Mă includ în rândul acestor gângănii mânioase pentru că sunt, da, şi eu sunt om, şi eu am dreptul să ripostez, şi eu tremur în aceste momente de sânge amar şi de gânduri triste.
Mai adaug doar concluzia unei prietene, şi atât: “pe lângă altele, o mare problemă a acestei ţări este că oameni înfiorător de vulgari (prin urmare, nulităţi bipede) ajung să lucreze în medii cu pretenţii intelectuale şi, ce e mai grav, culturale şi “culturalizatoare”.”
Iertaţi-mă, dacă v-a învăţat cineva vreodată cum s-o faceţi, sau ignoraţi-mă.
PS: Declar închise comentariile pentru acest post şi pentru articolul său generator. Dacă aveţi ceva să-mi spuneţi legat de acest subiect, vă rog să mă contactaţi la adresa mea de email din pagina de contact. Vă mulţumesc.
- De ce (nu) iubim
- Comments(0)
