Archive for the 'Let me smile!' Category

Romeo şi Julieta

Luminiţa February 4th, 2010

Din categoria “Aş face orice, numai ceea ce ar trebui să fac acum, nu”: mi-am amintit mai devreme de o ghicitoare cu care ne băteam capul vreo 7 inşi în urmă cu exact un an de zile. Romeo adoarme seara cu a sa Julieta. Dimineaţa o găseşte moartă lângă fereastră într-o băltoacă de apă plină cu cioburi. Ce s-a întâmplat?

Precizare: Pe timpul nopţii avusese loc o furtună, iar geamul era deschis. Variante de scenarii pot fi încercate oricând, însă cel corect poate fi dedus doar secvenţial, prin propuneri de întrebări la care singurele variante de răspuns pot fi “da” sau “nu”. Invit pe oricine nu are chef să facă ceea ce trebuie să facă într-un anumit moment să încerce să rezolve enigma celor două personaje. Recunosc, ar fi mult mai nimerit pentru această activitate un cadru cu spaghete cu sos, ceai şi voie bună, decât o pagină impersonală de web, dar… ne descurcăm noi.

PS: La sugestia unui prieten, mai precizez că puteţi considera ghicitoarea un mic preambul pentru ziua îndrăgostiţilor în varianta updatată a “neîndrăgostiţilor”, deşi pot să vă asigur că nu m-am gîndit nici o clipă la nici una dintre cele două categorii! :))

On prend un café?

Luminiţa January 12th, 2010

Clipul următor îmi aduce aminte de prietenul meu din Franţa şi cum obişnuia el să se panicheze şi să se agite în perioada examenelor, pretinzând că dacă n-ar face asta, nu şi-ar mai găsi motivaţia pentru a studia şi a reuşi. Şi reuşea, într-adevăr, fapt ce mă determină pe mine să concluzionez că într-adevăr suntem diferiţi şi, evident, adaptăm metode diferite de a învăţa şi a reţine, iar ceea ce ar putea fi potrivit pentru un anumit tip de studenţi nu este neapărat necesar să mi se potrivească şi mie. Deşi putem încerca oricând, de altfel, numai aşa ne putem descoperi stilul.

Şi acum ţin minte o mică discuţie pe care am avut-o cu unul din colegii lui de grupă şi de studiu (pentru că ei întotdeauna înainte de un examen îşi rezervau una sau mai multe seri pentru a studia în grupuri, lucru de altfel eficient, aveam să descopăr eu mai târziu – păcat, însă, că pe la noi pe acasă sistemul ăsta nu se prea aplică…). Acesta mi-a povestit cum prietenul meu obişnuia să le pună întrebări dintre cele mai ciudate, logice, de altfel, dar incoerente pentru un student care se grăbeşte să reţină cât mai multă informaţie într-un timp cât mai scurt. Îşi dorea foarte mult să şi priceapă ceea ce reţine, lucru lăudabil şi de dorit în cât mai multe situaţii. Din păcate, există însă şi unele materii la care, pur şi simplu, nu merită să îţi pui întrebări, cea mai gravă fiind “la ce naiba îmi foloseşte mie materia asta?” Ciudat este, însă, că de multe ori îşi surclasa la rezultate colegii care nu făcuseră altceva decât să îşi revizuiască materia explicându-i lui ceea ce înţeleseseră ei.

Eu întotdeauna am încercat să învăţ logic, şi nu să reţin mecanic. Când eram mai mică, aveam memoria vizuală foarte bine dezvoltată. Mai târziu, am trecut la asocieri mai abstracte între noţiuni, poate şi pentru că materiile au devenit mai abstracte pentru firea mea uşor incompatibilă cu aria de studiu pe care mi-am ales-o. Am zis “uşor”, nu trebuie să vă imaginaţi acum un dezastru. Apoi, la drept vorbind, sunt destul de exigentă când vine vorba despre mine şi mi se pare normal să mă consider o mică străină în lumea asta complicată şi tocmai de aceea frumoasă, a studenţiei.

Dar să nu mă îndepărtez prea mult de la subiect. Sunt o băutoare de cafea ocazională, nu cu foarte mult timp în urmă nici nu mă gândeam să o gust măcar. Probabil că pentru sesiunea care se apropie mă voi înarma serios, ca de fiecare dată, cu multă ciocolată şi… lapte praf pe care ador să îl mănânc brut, cu linguriţa. De curând o colegă de-a mea de cameră şi-a cumpărat un filtru de cafea, fapt ce m-a făcut să îmi amintesc de animaţia următoare. Ce îmi doresc eu este să luaţi la cunoştinţă faptul că prea multă cafea poate dăuna, uneori. Aşadar, aviz amatorilor! :)

Omul de zapada

Luminiţa December 23rd, 2009

Desi initial m-am gandit sa-l cheme Snowey, tot mai bine ii sade sa-l strigi “nenea de zapada” :P Renuntasem deja la gandul ca voi mai apuca sa-l vad anul acesta, dupa zilele geroase de care am avut parte, dar astazi zapada a inceput sa se mai inmoaie…
Tot la fel de repede, insa, se inmoaie si nenea al  meu… Mie-mi place sa cred ca din cauza sufletului sau bun! Desi… deja a pierdut un ochi, o parte din spranceana si cativa nasturi… :( Bine insa ca am apucat sa-i conving, pe el si pe amicul Iepurila, sa stea cuminti la sedinta foto :D:
Photobucket
Photobucket
Photobucket

Forever! [wedding dance]

Luminiţa December 9th, 2009

Am fost cat pe ce sa-mi incep postul cu “poate”. “Poate ca trec printr-o perioada mai delicata, poate ca sunt eu mai sensibila, poate ca… poate!” dar mi-am dat seama ca nu as face decat sa vopsesc in niste culori care nu i se potrivesc entuziasmul si sentimentul de bine transmis de urmatorul videoclip. Pur si simplu, te fascineaza prin simplitatea garderobelor, a locatiei si mai ales, a ideii. Ador nonconformismul de acest gen promovat de biserica catolica, si in acelasi timp salut originalitatea! Desi cunosc acest videoclip de ceva vreme, astazi am resimtit nevoia de a-l mai viziona o data, si marturisesc… ca am fost mai impresionata ca niciodata! Mi-au dat lacrimile in fata unei dovezi atat de speciale de iubire si de fericire! M-a facut, intr-adevar, sa ma simt mai bine!

Aviatia de hartie

Luminiţa November 25th, 2009

PhotobucketDe indata ce am primit azi stickerele trimise de Gabi, am pornit-o val-vartej spre camera pentru a ma apuca de faurirea… capodoperelor, atrasa de premii, dar si de idee in sine – ca doar nu in fiecare zi ma ocup de avioane de hartie. Imi amintesc de ultima oara cand am facut unul :)) de fapt mai multe :P : in Franta, dupa fiecare pranz in compania colegilor, din bonurile de la restaurantul universitar… Poate de aceea a iesit primul meu avion un pic mai frantzuz asa :”> Sincer, nu asta am intentionat cand am ales culorile. Ma gandisem la ceva simplu, de fapt unicul model pe care am stiut sa-l fac dintotdeauna de avion. Insa mi-am amintit ca este, totusi, un concurs, si atunci m-am hotarat sa incerc ceva mai complex. I-am cerut ajutorul credinciosului nostru Google si, dupa ce l-am intrebat “cum sa fac un avion frumos de hartie”, am intrat pe primul link iesit in cale, care, de fapt, conducea la alt link, care conducea la altul :)) …mi-a iesit din prima avionasul ala ciudat cu doua varfuri (chiar, cine a mai vazut avion cu doua varfuri? ;;) ) si cu tren de aterizare, si puteti sa aveti incredere ca zboara mult mai frumos decat unul clasic :D Imbodobitul lui mi-a solicitat ceva mai mult imaginatia si s-a constituit in cele din urma intr-o provocare, dupa ce am facut greseala sa le povestesc colegelor mele despre concurs ;)) Asa ca am decis sa mai cumpar niste stickere si, desi mi se potriveste mai bine Mickey Mouse, am ales niste razboinici – recunosc, tot pt a impresiona juriul, care este format din cel putin un baiat (de fapt, cred ca e si singurul :D ).

Photobucket…si totusi… m-a durut sa las sa moara o idee care mi s-a parut atat de haioasa la inceput… incat am mai facut un avionas, un avionas asa cum am stiut sa fac dintotdeauna… plin de “subintelesuri” si amintiri… la propriu :)) Sa speram ca nu vom mai avea nevoie niciodata de nea Capsuna al’ hapsanu’ cu o cheie de 15 :P , cu atat mai mult ca nu ne vom mai intalni vreodata cu servere fugind pe strada (o imagine cu adevarat dezolanta :-s ).

“- Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor! – Nu te iau ca esti mic si te cheama… Polonic!” Aaaaa… cum e vremea? :))
Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket

LE: Pentru cei ce nu cunosc, a fost o perioada in care serverul Haipa cam suferea de intreruperi, momente in care apareau omuletii astia din imaginile de mai jos si pe care i-am folosit eu la decorarea celui de-al doilea avion, sa faca haz de necaz pe ecran… Pe mine ma amuzau, desi nu suportam sa nu am acces la blog cand mi-era lumea mai draga. Din fericire insa, astazi problema este rezolvata, si tin sa multumesc echipei Haipa pentru grija pe care o are pentru utilizatorii acestui blog hosting!
Photobucket Photobucket Photobucket

Smile!!

Luminiţa August 24th, 2009

PhotobucketDupa ce mi-am facut de cap ieri :P, am hotarat ca e timpul sa renunt la mai fi copil… sau din contra, sa incep sa fiu copil, asa cum n-am mai fost niciodata? :-/ In fine, am dat din intamplare peste o imagine care mie imi place tare mult, apoi am inceput sa caut un site cu mai multe ganduri de-asta pozitive, sa-mi mai inseninez zilele, ca si daca stai trist, faci riduri, si nici asa nu-i bine :P

Uite-asa, am dat peste un site frumos si  peste urmatoarea poezioara. Daca o cititi, dati-o mai departe, e prea faina si sunt sigura ca o sa faceti pe cineva sa zambeasca, macar si pt o clipa ;)

Smiling is infectious,
You catch it like the flu.
When someone smiled at me today,
I started smiling too.
I passed around the corner,
And someone saw my grin.
When he smiled I realized,
I’d passed it to him.
I thought about that smile,
Then I realized its worth.
A single smile just like mine,
Could travel the earth.
So, if you feel a smile begin,
Don’t leave it undetected.
Let’s start an epidemic quick,
And get the world infected!

sursa foto: Google Images

Batista

Luminiţa January 5th, 2009

Nici nu mai tin minte cat timp a trecut de cand am folosit ultima oara o batista… Nu, nu e ce iti imaginezi, eu sunt o fetita curata si ingrijita! Tocmai de aceea consider ca batistele de unica folosinta, cate 10 intr-un pachet, ieftine si parfumate, sau aromate… mmm, ce-mi plac cele cu aroma de piersici, imi vine sa le mananc… sunt mult mai igienice si economicoase. Pai, in primul rand, daca esti racit, evident iti trebuie niste ustensile la indemana, pe care sa le folosesti cu multa incredere si placere… ori, nu prea este vorba de asa ceva cand ai o singura batista in buzunar pe care s-o scoti la fiecare 5 minute afara… iaccc! Dar nici ideea de a sta cu buzunarele doldora de batiste flescaite nu cred ca surade cuiva… Apoi, batistele de unica folosinta te scutesc de efortul de a le curata pe cele de „folosinta indelungata”… Asta daca nu detii o masina de spalat automata… Deci, ultima solutie si cea mai potrivita – batistele de hartie! Enjoy! :)

Mda… atunci de ce ma tot bate mama la cap sa port o batista curata la mine in permanenta? Tin minte cum ne controlau la unghiute in generala… Trebuia sa scoatem batistutele, sa le intindem pe bancuta iar apoi sa ne rasfiram pe ele degetutele si sa asteptam cuminti sa fim laudati pentru cat de ingrijiti eram! Sa zicem… eram obligata sa o port la mine pe vremea aceea… La altceva nu-mi mai amintesc sa o fi folosit vreodata… Desi am vazut ca prin filme se poarta moda de a plange in batista… Sau de a imprumuta batista cuiva pentru a-si sterge lacrimile… Eee, pentru asta as purta-o si eu, nu, nu pentru mine, nu sunt plangacioasa in public, dar nu se stie niciodata cu cine ma intalnesc si are nevoie de putin ajutor pentru a-si lumina chipul! :D

De altfel, in vremurile de demult, batista se constituia intr-o adevarata metoda de seductie. „Your handkerchief, mylady!” spunea galant un gentleman care ridica cu grija batista mica, alba si brodata scapata de o domnita neglijenta, neatenta, neindemanatica sau… doar emotionata, pe jos. Batista era purtata in buzunarul stang de la piept, cu un mic colt la vedere, semn al respectului de sine al domnului respectiv. Doamnele mi se pare ca le purtau legate la incheietura mainii. Cei din familiile bogate, dar si cei din familii de rand, obisnuiau sa-si personalizeze batistele preferate cu initialele numelor. Daca o domnita sau un craisor isi pierdeau batistuta, iar aceasta era gasita, intamplator, sau neintamplator, de un reprezentant al sexului opus, era musai ca ea sa fie inapoiata posesorului de drept, de cele mai multe ori impreuna cu cateva declaratii de iubire starnite de parfumul imbatator emanat de bucatica brodata de panza. Adesea astfel se nasteau iubirile cele mai patimase.

Hmmm… interesante vremuri… In zilele noastre nu cred ca s-ar deranja cineva sa mai salveze vreo batista, fie ea si brodata, de pe jos, ca sa nu mai vorbim de cele de hartie! :)) Poate ca pur si simplu lumea a obosit si nu mai are asa chef de iubire ca odinioara… Eh, pana una alta, eu ma duc sa-mi mai cumpar un pachetel de batistute… cu aroma de piersici!

Next »